Abordarea agriculturii de catre UE – un „Muzeu al Agriculturii”
În ultimele două decenii, Europa a decis să meargă de una singura în politicile agricole. În timp ce atât America de Nord, cât și America de Sud și, de asemenea, Japonia s-au mutat într-o agricultură modernă și mai mult bazată pe tehnologie, Europa a mers înapoi și continuă să interzică progresele și metodele noi din agricultură. În discuțiile comerciale recente, diplomații americani de top au râs în mod repetat de cadrul de reglementare al UE, considerându-l invechit.
„Trebuie să eliminăm constrângerile pentru adoptarea de noi abordări și tehnologii inovatoare, inclusiv restricții de reglementare excesiv de greoaie și inutile.”
Acestea au fost cuvintele secretarului agriculturii din SUA, Sonny Perdue, într-o declaratie publicată de Euractiv în februarie. Într-o manieră ceva mai puțin diplomatică, ambasadorul SUA în Regatul Unit, Woody Wilson, a caracterizat abordarea agriculturii de catre UE ca fiind un „Muzeu al Agriculturii”.
Atât Perdue, cât și Wilson susțin că restricțiile Uniunii Europene asupra tehnologiei agricole moderne nu sunt durabile și limitează sever acordurile comerciale viitoare.
A judeca dacă acestea sunt corecte sau nu, nu este legat de cât de mult iubești sau urăști Statele Unite, ci cât de mult îți place sau urăști stabilitatea prețurilor la produsele alimentare. Noi, europenii, putem fi judecătorii acestui lucru.
Să evaluăm situația așa cum este. Atât agricultura convențională, cât și cea ecologică se ocupă de dăunătorii de care trebuie să scape pentru a nu pune în pericol securitatea alimentară și stabilitatea prețurilor pentru consumatori. Ambele necesită substanțe chimice ca parte a instrumentelor de protecție a culturilor.
Așa cum se intampla in Africa, invazia de lăcuste pot fi devastatoare pentru securitatea alimentară, iar știința climatică ne permite să detectăm că anumiti dăunători vor veni din locuri îndepărtate spre zonele noastre mai devreme, ceea ce face ca insecticidele să fie necesare. Pentru a evita ciupercile și micotoxinele mortale, folosim fungicide.
Din punct de vedere politic, aceste instrumente de protecție a culturilor chimice nu sunt populare, deoarece grupuri din ce în ce mai mari si mai radicali de ecologiști îi împing pe politicieni să le interzică.
Ceea ce pare să conteze este că instrumentele moderne de protecție a culturilor sunt etichetate ca fiind nesustenabile. Cu toate acestea, sustenabilitatea este insuficient definită și, astfel, a servit drept scuză pentru a îmbogăți concepțiile greșite existente despre agricultură.
Sustenabilitatea ar trebui să se bazeze pe o agricultură modernă și inovatoare
Sustenabilitatea ar trebui să se bazeze pe o agricultură modernă și inovatoare care să răspundă nevoilor mediului, siguranței alimentare, securității alimentare și prețurilor competitive pentru consumatori. Aceste instrumente sunt disponibile astăzi.
Prin inginerie genetică, oamenii de știință au găsit o modalitate de a reduce utilizarea produselor tradiționale de protecție a culturilor, crescând totodată randamentul culturilor. Însă încă o dată, o suspiciune politică față de inovația agro-tehnologică reprezintă o frână, în acest caz prin Directiva OMG din 2001, care practic interzice toată ingineria genetică în scopul culturilor.
Schimbările climatice modifică modul în care producem alimente indiferent dacă le dorim sau nu. Bolile rare sunt tot mai prezente.
Modificările genetice specifice ne permit să depășim mutațiile aleatorii ale trecutului și să dezvoltăm schimbări precise în domeniul alimentelor.
Statele Unite, împreună cu Israel, Japonia, Argentina și Brazilia, conduc lumea cu reguli permisive pentru editarea genelor. Această nouă tehnologie poate îmbunătăți speranța de viață, securitatea alimentelor și prețurile produselor alimentare pentru toți consumatorii. Prin comparație, regulile UE au 20 de ani și nu sunt bazate pe știința actuală.
Vor americanii să concureze cu fermierii europeni și să vândă cantități din ce în ce mai mari de mâncare pe acest continent?
Acest lucru nu este doar în mod evident, dar este, de asemenea, reciproc. Dacă am investi cât mai mult timp în demonizarea produselor americane si în promovarea produselor europene peste hotare, atunci fermierii noștri s-ar extinde masiv pe piața americană cu produse superioare. În acest scenariu, consumatorii își păstrează opțiunile de hrană, iar comercianților cu amănuntul și producătorilor trebuie să li se solicite etichetarea originii alimentelor.
Cel mai mult, modificarea regulilor noastre privind noile tehnologii editarea genelor ar trebui să se facă în interesul consumatorilor europeni mai mult decât în cazul exportatorilor americani.
Europa ar trebui să conducă calea inovării agricole și să dea lecții pentru inovare, nu să primeasca lectii din Statele Unite. În interesul consumatorilor europeni, ar trebui să permitem inovația, iar apoi să fim un lider global în aceasta.
The Consumer Choice Center is the consumer advocacy group supporting lifestyle freedom, innovation, privacy, science, and consumer choice. The main policy areas we focus on are digital, mobility, lifestyle & consumer goods, and health & science.
The CCC represents consumers in over 100 countries across the globe. We closely monitor regulatory trends in Ottawa, Washington, Brussels, Geneva and other hotspots of regulation and inform and activate consumers to fight for #ConsumerChoice. Learn more at consumerchoicecenter.org
